Nobody Knows

Rokudo intra usor nervos,cu ghiozdanul in spate,trantind usa dupa el.Constata ca nu era nimeni in clasa asa ca arunca ghiozdanul intr-o banca asezandu-se apoi pe pervazul geamului.

Oftă exasperată şi intră în sala de detenţie sub privirea aprigă a profesoarei.
-Nu e vina mea că am aruncat în aer jumătate de clasă, spuse pe un ton copilăresc, încercând să se disculpe. Oftă din nou când văzu că nu are şanse şi se trânti pe un scaun privindu-şi geanta albă cu diferite inscripţii ce zăcea acum în faţa ei, pe bancă.

O privi cu coada ochiului pe fata,dar nu spuse nimic.Clatina usor din cap,punandu-si castile de la mp3 in urechi si dadu volumul la maxim.Privea absent pe fereastra.

Îşi scoase caietele cu schiţe şi versuri privindu-le câteva clipe gânditoare. Habar nu avea ce să facă. Să deseneze sau să scrie o nouă melodie? Mama ei de treabă. Îşi băgă într-un final caietul cu versuri înapoi şi începu să schiţeze chipurile unor persoane ce le întâlnise la cămin.

Se dadu jos brusc de pe pervazul geamului,indreptandu-se spre iesirea din clasa fara sa-si dea castile jos din urechi.Deschise usa larg,privind in toate partile.Ofta scurt,iesind afara din scoala.

Telefonul începu să-i sune, iar ea tresări scurt. Răspunse veselă şi aprobă scurt, închizând mai apoi. Se ridică, băgând caietul şi creioanele înapoi în geantă, apoi ieşi din sală, alergând rapid spre ieşire. Ajunse afară în scurt timp şi privi în jur.

Se aseza pe iarba privind absent inainte.Deodata i se descarcase mp3.
-La naiba!!,exclama el usor nervos scotandu-si castile din urechi.