Ironia sortii

Tresar cand iti aud glasul, trezindu-ma din visarea mea ce era accentuata de linistea noptii negre.
-Nu ai spus nimic nepotrivit, pur si simplu nu mai stiu in cine sa cred, spun incet evitandu-ti privirea. Incercam sa ma resemnez in a nu ma atasa de tine prea mult. Felul in care comunicai cu mine ma facea sa cred ca exista persoane adevarate ce pot crede in ceea ce si eu credeam mai demult.
Devenise un gest usoar disparat, un gest in care fara sa vreau ma dadusem de gol ca undeva in trecutul meu dragostea fusese sfasiata.
Afisez un zambet carismatic, pentru a destinde putin atmosfera ce pe mine ma incordase deja prea mult. Din doar cateva cuvinte reusise-si sa-mi dezlegi lantul sufletului, astfel ca picasem ca o prada in pasa vanatorului, in realitatea pura, ca o prada in ochii tai, ce nici cum nu ii puteam citii chiar daca ma straduiam.

-In tine.Numai si numai in tine.Sufletul tau e singurul care are raspunsurile la toate intrebarile tale.Trebuie doar sa il deschizi si sa citesti cuvintele scrise pe filele lui intelepte si-ti vei da seama de toate
Iti zambesc calm dar totodata cald,stiind ca aveam dreptate.Sufletul,inima iti dicta mereu ce sa faci si numai in el,in tine puteai avea incredere.El iti poate spune unde gresesti si unde e bine,unde sa te aventurezi si unde nu,de cine sa te feresti si pe cine sa ti aproape.Eu unul,asa faceam mereu.Nu ceream socoteala la mineni despre faptele mele ci doar ascultam vocea din interiorul meu si ma lasam ghidat de ea

-Asta am facut mereu, si am impresia ca pic in gol, in fine..nu conteaza acuma, spun scurt afisand un zambet intelegator. In general nu ascultam de nimeni, indiferent de sfaturile primite, insa acuma incercasem sa memorez cuvintele tale undeva in mintea mea deja naucita.
Imi indrept spatele de pe lemnul rece al scaunul din spatele meu, si raman in picioare, batand usor cu calcaiul, in acelasi timp cu tocul sandalei in podeaua de elmn ce facea un sunet puternic.
Imi placea cateodata sa stric linistea ca de mormant ce ma inconjura, astfel incepeam sa imi misc ocrpul devenind un tic nervos de a bate cu piciorul in podea.