Silent scream

Statea in camera,mai exact se tot preumbla fiind plictisita.Nu gasea nimic bun de facut,ofta trnatindu-se in pat si luandu-si castile punandu-le in urechi si dand drumul la muzica.Statea intinsa privind tavanul gandindu-se la altceva fara sa mai asculte si versurile melodiei.Trebuia?nici ea nu credea ca era necesar asa ca prefera sa priveasca in gol decat sa asculte melodia,pe care deja o stia pe derost.

Stateam cocotat in pomul din fata camerei tale,privind ganditor si relaxat mareata Luna.Noaptea,singura parte a zilei care-mi placea si pentru care as fi dat orice sa nu se mai termine.Imi tineam mainile la ceafa,trupul meu fiind sprijinit de trunchiul pomului,lasand un ranjet larg sa-mi scoata in evidenta caninii groaznici de ascutiti

Isi dadu castile jos oftand.Se apropie de fereastra,fara sa bage ceva in seama si o deschise larg,lasand aerul rece sa patrunda in camera semi-luminata.Se indeparta apoi oftand incet si intinzandu-se din nou pe pat privind tavanul ganditoare.Se simtea ciudat,habar nu avea ce era cu ea dar stia ca nu se simte bine.Isi inchise incet ochii gandindu-se aiurea.

Imi indrept privirea spre camera ta imediat ce am vazut ca ai deschis fereastra,un gand trecandu-mi prin cap.Nu cred ca era nimic rau intr-o ''mica vizita nocturna''.Ma ridic in picioare,imediat aparand pe tocul ferestrei tale,stand turceste,totul intr-o fractiune de secunda.Te priveam atent,fara sa ma obosesc iin a ma chinui prea mult sa-mi mentin echilibrul,urmarind fiecare miscare pe care o faceai insa fara sa scot macar un sunet cat de mic

Simti ca era privita,dar continua sa stea asa pe moemnt.Ofta din nou,ceva tipic ei mai nou si isi deschise ochi.Se ridica in coate,privindu-l pe noul venit si schita un zambet calm ridicandu-se de tot.Il privi mai atenta,stiind ca il cunoastea de undeva.
-Hey..spuse pana la urma fara asi lua privirea de la el.

Ranjesc larg cand vad ca ai observat prezenta mea,pastrandu-mi locul.Insa,se parea ca nu-ti mai aminteai de mine.Nici nu ma mira,fusesei doar o copila atunci cand eu am plecat de-acasa si anii au trecut mai repede decat as fi crezut
-Ma bucur sa te revad Izabella
Iti zambesc larg,vorbindu-ti calduros si calm exact asa cum faceam cand ai fost mica.Te priveam patrunzator,gandindu-ma cat de mult iti va lua sa realizezi cu cine stai de vorba

Ramase palcut surprinsa vazandu-l din nou.Dupa atat de mult timp reaparuse in viata ei.Zambi facand un pas spre el putin nesigura pentru prima data.
-Hunter.sopti cu zambetul pe buze continaund sa se apropie de el.
Se schimbase atat de mult de cand nu il mai vazuse dar ii recunoastea vocea oriunde nu mai conta nimic in acel moment.
-Nu credeam ca te voi revedea.spuse.

Cobor de pe pervaz,surprins ca ti-ai dat seama atat de repede despre identitatea mea.Continui sa zambesc,intinzandu-mi bratele cand te apropiai de mine,strangandu-te tandru la pieptul meu
-Nici eu nu am crezut asta insa uite ca sunt aici.Ce mult ai crescut de cand am plecat
Spun usor nostalgic,privindu-te atent,mangaindu-ti obrazul fin cu varful degetelor de la mana dreapta,simtindu-ma tare mandru acum cand te priveam si realizam ce frumoasa te-ai facut

Il imbratisa la randul ei bucurandu-se ca era din nou in bratele lui.Isi amintea perfect ziua in care plecase si cat de mult plansese dupa el.
-Vroiam sa vin cu tine.sopti privindu-l atenta in ochi si ducandu-si incet degetele lungi de la mana dreapta spre obrazul sau zambind trist,dar tot odata bucuroasa ca il revedea.Ma bucur ca esti aici.sopti.

Dau negativ din cap la spusele tale,dezaprobandu-te vehement.Cum ai gandit tu,atunci,nu a fost deloc bine si intr-un fel ma bucuram acum ca pelcasem fara sa spun nimic
-Nu te-as fi luat oricum.Erai prea mica sa pleci de-acasa,iar langa mine nu ai fi putut fi fericita
Imi pun o mana peste a ta cand simt ca-mi atingi obrazul,sarutand-o tandru,lipindu-mi apoi obrazul de ea.Ah,tot atat de dulce si plina de viata ai ramas si asta ma bucura enorm
-Si eu ma bucur scumpa Izabella,nici nu sti cat de mult ma bucur

Nu intelegea.Niciodata nu intelesese cand ii spusese ca nu ar fi putut fi fericita langa el.Oricum plecase de acasa nu dupa mult timp.Dupa cele intamplate in trecut lasase totul acolo,inchizandu-le intr-un coltisor in a sa minte,dar acum toate ieseau din nou la iveala.Orice amintire legata de el o vedea din nou.Ofta scurt,lasandu-si privirea in jos pentru cateva clipe.
-[b]Stiai ca voi pleca oricum.sopti privindu-l in ochi de aceasta data.
Doar acum realiza cat de mult ii lipsise.Simti cativa fiori cand ii saruta mana,dar nu se misca deloc.
-Nu te inteleg..de ce imi tot repeti ca nu puteam fi fericita langa tine?

Te ascultam atent,ochii mei parca vrand sa-ti incalzeasca sufletul,atat de bland te priveau.Zambetul meu nu se incumetea sa dispara chiar daca,in fata mea,imi pareai atat de confuza si stiam ca numai eu sunt de vina.Intr-adevar,niciodata nu spuneam nimanui ce aveam de gand sa fac si cand vroiam sa fac un lucru,il faceam pe loc fara sa meditez prea mult la asta.Acelasi lucru s-a intamplat si cu plecarea mea si da,intr-adevar stiam ca aveai si tu sa pleci nu dupa mult timp.Imi inchid scurt ochii,tragandu-te mai aproape de pieptul meu
-Pentru ca stiu ca asa ar fi fost.Erai mica,nu invatasei inca tainele vampirilor.Eu eram un rebel,un razvratit al rasei mele,nu ai fi avut nimic bun de invatat de la mine.Am mers in intreaga lume,niciodata nu am stat prea mult intr-un loc.Cum te-ai fi simtit daca as fi fost prea ocupat ca sa te bag in seama,sa nu pot avea grija de tine ?

Ramasese tacuta,lasandu-se trasa de el mai aproape.Isi puse incet capul pe pieptul sau simtindu-i parfumul placut,ceea ce o facea sa zambeasca.Se gandise mult la el dupa plecare si nu putea sa accepte ca nu o luase cu el.Il asculta atenta,asa facuse si cand era mica.Tot timpul il ascultase si ii placea sa ii auda vocea.Daca era dupa ea atunci pleca si ea dupa cateva zile,dar nu putuse.Isi inchise incet ochii lipindu-se mai mult de corpul sau,simtindu-se atat de bine si protejata langa el.
-Ma descurcam.Crezi ca a fost mai bine acasa dupa ce ai plecat?Aici vei ramane sau vei disparea din nou?intreba.
Vroia sa ii spuna de tentativa ei de sinucidere,dar nu prea credea ca il va bucura ceea ce incercase sa faca,desi se miarse putin ca nu ii observase bandajul de pe mana.

-Din contra,cred ca a fost mult mai bine fara mine acolo pentru toti.Sti foarte bine ca nu am fost agreat de semenii mei,de familia mea pentru ca eu nu eram ca ei.Eram ciudat,un vampir imperfect ce nu intelegea nimic.Multi m-au urat si inca o fac,iar eu nu stau unde nu sunt dorit.In plus,nu cred ca te-ai fi descurcat.Aveam alta mentalitate atunci si,chiar daca tineam enorm la tine,tot te-as fi ranit intr-un final,neintentionat poate.
Spun cu o voce calma,la fel de calduroasa,observand cat de mult te-ai lipitde mine insa asta nu ma deranja deloc.Ba chiar din contra imi placea foarte mult sa-ti simt caldura trupului.Ma aplec asurpa ta,sarutandu-te pe frunte
-Da,de data asta voi ramane aici

Isi ridica privirea spre el.Orice ar fi zis,tot nu isi schimbase parerea de a pleca atunci cu el.Incepu sa isi muste buzele fara sa vrea privindu-l in ochii blanzi.Se dadu putin,foarte putin in spate si isi ridica mana dreapta,aratandu-i bandajul.
-Daca incercam sa ma sinucid cand erai acolo ce ziceai?intreba pe o voce neutra.
Nu vroia sa ii spuna de ce o facuse,sau cand.Pentru ca nu trecuse foarte mult timp dupa ce plecase el sa incerce si acest lucru.Se schimbase destul de mult si recunoastea asta.Zambi calma inca asteptandu-i raspunsul,care va fi clar o cearta pentru ceea ce facuse.
-Nu vreau sa te mai pierd inca o data.sopti lipindu-si din nou corpul de al sau evitandu-i privirea pe cat posibil.

Maresc ochii de-a dreptul socat cand vad si mai ales aud ce incercasei sa faci,neintelegand de ce.Ce anume a fost in capul tau de ai vrut sa faci asta,chiar nu puteam intelege.Te privesc usor dezamagit insa ma abtin de la a face vre-o scena aici,de la a tipa la tine sau a te face nefericita
-Dar Izabella...de ce?De ce ai facut asta?Viata e pretioasa,nu trebuia sa incerci asa ceva
Spun usor trist,realizand ca am fost la un pas de-a te pierde,la un pas sa nu te mai vad niciodata.Te strang puternic la pieptul meu vrand sa alung acele ganduri cat mai departe insa dorind sa stiu motivul,sa-mi raspunzi la intrebare.Iti ridic privirea spre mine,zambindu-ti cald
-Nu ma vei mai pierde,iti promit draga mea Izabella

Il privi in ochi,lasand doua lacrimi cristaline sa i se prelinga pe obrajii usor calzi.Stia ca vroia sa tipe la ea pentru ceea ce facuse dar nici ea nu mai stia ce era in capul ei.Dupa ce plecase o lasase aat de confuza si nu mai vedea partea buna la nimic.
-Am vrut sa mor,am vrut sa scap de tot sa te uit pentru ca te-am pierdut.Mi-a murit fratele dupa cateva zile ce ai plecat,fiind si eu in masina dar am scapat.A murit in fata mea,iar atunci a pus capac la tot.spuse continaund sa il priveasca.Nu stiu sincer daca asta era adevaratul mottiv pentru care o facusem,dar in acea noapte tot ce vroiam era sa mor.

Te ascultam cu atentie,stergandu-ti lacrimile imediat ce ele ti-au aparut pe obraji,sarutandu-te din nou pe frunte.Iti las capul pe pieptul meu,oftand adanc.Trecusei prin multe biata de tine si eu,ca prostul,nici nu mi-a pasat ca cineva ar suferi dupa plecarea mea.Tot ce am vrut a fost sa scap de familie insa nici prin cap nu-mi trecuse ca te-as putea rani prin asta
-Gata,nu mai plange.Iarta un prost ce te-a facut sa suferi insa acum,iti promite solemn ca nu te va mai lasa singura si ca nu va mai pleca.Iti promite ca va incerca sa te faca ce-a mai fericita si sa uiti de tot trecutul,greutatile prin care ai trecut.Promite ca va avea grija de tine orice-ar fi

Il asculta cu atentie,o facea sa se simta bine.Il credea.Tot timpul crezuse ceea ce ii spusese dar niciodata nu il auzise sa o roage sa aiba grija de ea.Dadu usor si mecanic din cap inchizandu-si ochii si stand la pieptul sau zambind trista.
-Promit ca voi avea grija de mine,daca imi promiti ca nu ma vei mai parasi din nou.sopti la randul ei fara asi ridica capul de pe pieptul sau.
Tot timpul se simtea atat de bine si in siguranta langa el incat credea ca totul era ireal.Daca era un vis nu vroia sa se mai trezeasca din el niciodata stiind ca el va fi langa ea pentru orice.Nu ii spusese niciodata cat de mult tinea la el,dar presupunea ca stia acum si el.

-Promit ca nu voi mai face asta
Oricum nu aveam unde sa ma duc.Colindasem intreaga tara,intregul pamant in anii astia de cand fugisem de-acasa insa nu-mi gasisem locul.Insa,aici,se parea ca l-am gasit din momentul in care am pasit in camera ta si te-am regasit.Ma simteam din nou fericit chiar daca fusesem un prost si te ranisem.Acum ma schimbasem,aveam alta mentalitate,de adult,si luam decizii mai bune.Acum chiar simteam ca te pot face fericit si chiar asa aveam si sa fac de-acum incolo,indifierent de piedicile si greutatile ce-mi vor sta in cale

-Imi pare rau pentru prostia ce am facuto.sopti regretand acum pentru ceea ce facuse.
Nu se gandise ca il va revedea,in nici un caz nu aici.Schita un zambet slab fiind usor obosita,dar nu avea de gand sa se desparta de el prea curand.Isi lasa din nou capul pe peiptul sau inchizandu-si ochii si simtindu-i parfumul imbietor ce o facea sa zambeasca usor si linistind-o pana la urma.Tacea.Pur si simplu nu mai stia ce sa spuna.Era fericita fiind din nou cu el,dar avea inca acea frica de al mai pierde.Isi alunga acele ganduri din minte,sperand ca va fi diferit de aceasta data,fara sa se indoiasca de spusele lui nici pentru o secunda.

Imi plimbam usor si tandru mainile pe spatele tau vrand doar s ate calmezi.Ni eu facuse greseli la viata mea,de cand am plecat,greseli colosale si regretam deci stiam ce simti acum si nu mai avea nici un rost sa-ti mai tin morala,sa te cert sau sa ma supar
-Lasa,cu totii facem greseli insa important e ca acum esti bine
Iti spun cu vocea-mi calda,zambind larg,calduros.Nu mai vroiam sa-ti dau drumul din bratele mele,niciodata,caci atat de draga imi puteai fi.Chiar mult mai draga ca in trecut cand,in ochii mei nu ai fost decat o copilita inocenta ce prinsese drag de mine.Tare dulce ai mai putut sa fi si doar tie iti puteam zambi si iti puteam spune cate-n luna si stele si,desi erai micuta,aveam impresia ca ma intelegeai.Insa acum ca ai crescut,lucrurile stateau diferit,foarte diferit

Isi ridica din nou privirea.Ii placea sa il priveasca in ochi,nu stia de ce dar ii placeau la nebunie ochii lui atat de mult.Se calmase pana la urma,dar tot nu se departa.Nu vroia sa plece de langa el,nu vroia sa il vada din nou departe de ea.Zambi cald,ascultandu-i vocea calma si pierzandu-se intre timp in ochii lui.Isi trecu incet degetele pe obrazul sau fin.
-Imi plac ochii tai.sopti fara sa isi dea seama ceea ce spusese defapt.

Zambesc alrg cand aud complimentul facut,bucurandu-ma de el.Ma simteam mandru pentru prima oara ca aveam culoarea ochilor asa,inainte urandu-i la culme
Dar si ai tai sunt foarte frumosi.Vad ca nici acum nu ai renuntat la parul lung
Spun trecandu-mi o mana prin parul tau,zambind larg.Mereu mi-a placut cum ti-a stat cu parul lung,inca de cand erai mica iar culoarea lui ti se potrivea perfect,obtinand un contras perfect cu ochii si pielea fina
-Sper sa nu te tunzi,ar fi mare pacat sa renunti la un par atat de frumos

-Nu am avut niciodata de gand sa ma tund,tot timpul mi-a placut sa am parul lung.spuse zambind calma.Te innebuneam cu asta cand eram mica.continua.
Il privea in ochi in continuare,chiar ii placea foarte mult culoarea ochilor,facand-o sa zambeasca de fiecare data cand il vedea.Isi opri mana pe obrazul sau fin,avand impulsul sa isi apropie putin chipul de al sau,fara a se mai retrage apoi.